Valentin Uzun, conducătorul formaţiei „Tharmis”, îşi trăieşte viaţa prin două mari iubiri: familia şi muzica. Abilităţile vocale le-a moştenit de la bunicii şi părinţii săi, care deseori cântau la sărbători.

Muzica i-a devenit „Lume”,  iar soarta i-a dictat astfel încât sufletul pereche să şi-l găsească tot prin muzică, în toamna anului 2008. Cu o sinceritate caldă, Valentin Uzun împărtăşeşte cu noi o parte din istoria vieţii şi a carierei sale.

Anişoara mea

Pe Anişoara Cernicova am cunoscut-o în culisele festivalului „Două inimi gemene”. Deşi mă grăbeam să ajung la un alt concert, privirea mi s-a oprit asupra ei, i-am observat ochii frumoşi şi m-am întrebat cine este. În încheierea festivalului, am ieşit cu toţii în scenă şi, din întâmplare, am stat alături.

Deja se anunţaseră toate locurile şi Anişoara era tristă, credea că nu va câştiga nimic, iar eu îi ziceam că va lua premiul mare, deşi nu ştiam cum a cântat. Şi am avut dreptate. Anişoarei i-a fost decernat Premiul Mare.

Peste o lună, mă sună doamna Eugenia Marin şi-mi spune că avem un concert la Cimişlia şi uite acolo am cucerit-o pe fata cu ochi căprui. Anişoara a ieşit pe scenă să cânte, dar, pentru că se defectase aparatajul, a cântat acappella.

Doream să o susţin şi, pentru că pe scenă erau nişte tobe, am ieşit şi am început să-i bat ritmul. Toată lumea s-a ridicat în picioare, aplauda şi striga bravo. Anişoara, de bucurie, m-a sărutat pe obraz. I-am cerut numărul de telefon şi, treptat, am început să ne vedem.

Amelia Uzun – fetiţa cu ochii albaştri

În luna august ne-am căsătorit. Îmi doream foarte mult un copil, o fetiţă cu ochi albaştri, iar Anişoara mi-a dăruit-o. Noi suntem ambii cu ochi căprui, iar fetiţa noastră, Amelia Uzun,  a moştenit culoarea ochilor de la tatăl meu. Ameliuşca (cum o alint eu) cântă, dansează şi depune mult suflet în aceste activităţi. Poate va merge la balet peste ceva timp sau va cânta, vom afla de la ea.

Familia şi muzica

Învăţăm ambii la Academia de Arte, la canto academic, în clasa profesorului şi artistului poporului Vladimir Dragoş. Anişoara este deţinătoarea a şapte premii mari internaţionale. Cântăm împreună „Phantom of the opera” şi lucrăm la piese noi. Până în toamnă, sperăm să apară o lucrare nouă semnată de mine pe versurile lui Mihai Eminescu – „Revedere”.

În casa noastră, când e sărbătoare, de obicei se cântă. Vecinii nu ne spun nimic, s-au deprins cu noi. Vine fanfara chiar în casă, cu tobă, vioară, fluier şi chitară.

 „Tharmis” – de când, de ce, cine şi unde?

  Am întemeiat formaţia „Tharmis” în anul 2007, pe 25 decembrie. Cântam muzică autentică, cum ar fi muzica diferitor popoare (fluier, vioară, caval, tobe, chitară acustică, cimpoi) şi ne străduiam să facem ceva neobişnuit, să oferim publicului muzica popoarelor.

Acest proiect nu s-a bucurat de un succes îndelungat pentru că o parte din muzicanţi a plecat în străinătate.

După ceva timp, cântam la restaurantul „Popasul Dacilor” muzică folk, relaxantă şi liniştită, dar ne doream să cântăm ceva mai activ, ritmat.

Pe atunci, Alexandru Daraban şi Gheorghe Postoronca, membri ai formaţiei „Millenium”, au părăsit formaţia şi, pentru că-mi doream mult să cânt cu ei, am iniţiat împreună un proiect pozitiv cu o nouă componenţă a formaţiei „Tharmis”, la care au aderat peste ceva timp saxofonistul Ion Proca, toboşarul Rustam Agaev (care a cântat cu Cezara, cu Dan Bălan şi cu Zdob şi Zdub), clapistul Alexei Nacai, basistul Dorin Solodchi; Veceslav Veste la barton, Ruslan Lavric – trompetă, Dumitru Tapalaga – tubă, Arteom Gradinar – trombon (noi le spunem „înflăcăratele trube ale Moldovei”). Formaţia s-a mărit, treptat, a apărut vioara, ţambalul, vocea feminină.

În special, cântăm muzică balcanică, populară, pop, rock, jazz, retro. Avem şi piesele noastre şi vrem să lansăm un album.

De obicei, suntem ascultaţi la restaurantele „The Flying pig”, „La botul calului” şi la „Café de Flore”. Publicul este foarte activ la concertele noastre, toată lumea dansează şi ne place să-i transmitem energie pozitivă. Ne mâncăm pozitiv unul pe altul. (râde)

Mai nou – colaborări

Într-o bună zi, ne-a venit ideea de a face o piesă împreună cu Irina Tarasiuc. Eu am compus piesa, la versuri am lucrat cu textieri şi din start ne gândeam să o denumim „Fetele”, după am optat pentru titlul „Toată lumea – hai la nuntă”. Am filmat şi un videoclip.

Filmările au avut loc la Dendrariu, cu muzicanţi, cu lume invitată, cu veselie. Vor fi două variante de piesă şi de videoclip: în limba rusă şi în limba română. Piesa este neobişnuită, am îmbinat mai multe genuri, aceasta conţinând elemente în stil popular, jazz, clasic şi rap.

Sursa: vipmagazin.md

Text: Doina Popa
Foto: fotoland.md