Willie Nelson, ca un compozitor şi un interpret, Willie Nelson a jucat un rol vital în muzica rock&roll. Deşi el nu a devenit un star până la mijlocul anilor 70, Nelson şi-a petrecut anii 60 scriind melodii care au devenit hit-uri pentru star-uri ,ca Ray Price („Night Life”), Patsy Cline (Crazy), Young Faron (Hello Walls), şi Billy Walker (Funny How Time Slips Away”), precum şi o serie de înregistrări pe Liberty şi RCA, care i-a adus în cele din urmă,un mic, dar devotat,  cult. În timpul anilor 70, Willie s-a aliat  cu Waylon Jenning si ca urmare a succesului cross-over din anul 1975, „The Red Headed Stranger” şi  „Blue Eyes Crying in the Rain,” Nelson,a fost un star veritabil, uşor de recunoscut în cercurile de pop, crescând audienţele.
În afară de înregistrări, de asemenea, el a lansat o carieră de succes  la începutul anilor 80. Chiar şi atunci când era  un star, Willie niciodată nu a  mers pe un singur gen  muzical. În schimb, el a împrumutat de la o mare varietate de stiluri, inclusiv pop-tradiţionale, western swing, jazz, country-cowboy songs, honky tonk, rock & roll, folk, şi blues,creând un gen  distinctiv. Nelson a rămas în partea de sus a  topurilor ţării până la mijlocul anilor 80, atunci când stilul său de viaţă a început să iasă de sub control, culminând într-o luptă cu IRS. În timpul anilor 90, muzica lui Nelson nu a mai avut succesul care îl avea un  deceniu mai devreme, dar el a rămas un simbol important  în muzica country, având influenţe mari supra stilului tradiţionalist nou şi mişcarea alternativă a anilor a anilor 80 şi 90,lăsând în urmă multe melodii clasice şi înregistrări.
Nelson, a început să cânte încă de când era  un copil ,crescut în Abbott, TX. După ce tatăl său a murit şi mama sa l-a părăsit , Nelson şi sora lui ,Bobbie, au fost crescuţi de bunicii lor, care i-au  încurajat pe ambii  copii ,să înveţe să cânte la diferite instrumente. Willie luat chitara, şi încă nu împlinise  şapte ani, când deja scria melodii. Bobbie, a  învăţat să cânte la pian,şi după căsătoria  cu lăutarul Bud Fletcher,acesta  i-a indrumat  pe fraţii Nelson să se alăture trupei sale. Nelson cântase deja cu Raychecks’ Polka Band,dar în  colaborarea cu Bud Fletcher,el a devenit solistul grupului.
Willie a colaborat cu Fletcher pe tot parcursul liceului. După absolvire, el s-a alăturat Forţelor Aeriene, dar a trebuit să întrerupă activitatea  la scurt timp după aceea, având grave probleme de spate. În urma disenrollment-ului său  de la serviciu, el a început să caute de muncă cu normă întreagă. După ce a lucrat part-time,în mai multe locaţii , şi-a găsit un loc de muncă în calitate de contry-DJ la KCNC Fort Worth în 1954. Nelson a continuat să cânte în Tonks Honky şi datorită faptului că a lucrat ca DJ, a decis  să spargă topurile cu înregistrările sale în  1956. În acel an, el a condus la Vancouver, unde a înregistrat ” Leon Payne’s Lumberjack”. La acea vreme, Payne a fost un DJ care adus vânzări de 3.000 de exemplare  – o cifră respectabilă pentru un singur independent, dar nu suficient pentru a câştiga prea mult atenţia. Pentru următorii câţiva ani, Willie a continuat să cânte şi să lucreze ca  DJ în cluburi. În acest timp, el a vândut „Family Bible” la un instructor de chitară pentru 50 de dolari, iar când piesa a devenit un hit a lui  Claude Gray, în 1960, Nelson a decis să se mute la Nashville anul următor să îşi încerce norocul.Capacitatea sa de compozitor nu a trecut neobservată, şi în perioada imediat următoare, Hank Cochran l-a ajutat pe  Willie , să obţină un contract la Pamper Music. Ray Price, care a era  asociat la Pamper Music, a înregistrat piesa „Night Life” a lui Nelson şi l-a invitat să se alăture trupei sale,Cowboys Cherokee, ca şi basist.
Piesa „Monuments” nu a reuşit să devină hit si Nelson s-a mutat la RCA Records in 1965 şi  acelaşi an a devenit membru al Grand Ole Opry.

Shutgun Willie (1973), primul album al lui Nelson pentru Atlantic, a fost dovada de schimbare a stilului său muzical, şi, deşi iniţial nu s-a vândut  bine, a câştigat recenzii bune. Prin toamna lui 1973, Bob Wills  cu piesa „ Stay All Night”  a fost clasată în  Top 40. În anul următor, el a scos albumul  „Phases and Stages”, care a crescut şi mai mult cu hit-single-ul ”Morning Bloody Mary”si „After the Fire Is Gone”.
Dar descoperirea comercială reală  a fost în  1975, când a rupt legăturile cu Atlanticul şi a semnat un contract cu Columbia Records, care i-a dat complet controlul creativ al evidenţelor sale.
Nelson s-a bucurat de cel mai mare succes în anul  1978, când a fost  clasat cu două albume foarte diferite. „Waylon and Willie”, primul său album în  duet cu Jennings, a fost un succes major la începutul anului, cu  piesa  „Mammas Don’t Let Your Babies Grow Up to Be Cowboys” În acelaşi an, el a lansat „Stardust”,şi deşi,cei mai mulţi critici credeau că albumul neconvenţional va deraia cariera lui Nelson, dar în mod neaşteptat a devenit unul dintre cele mai de succes înregistrări în repertoriul sau, menţinându-se  aproape zece ani în topurile ţării şi  fiind vândut  în peste patru milioane de exemplare. După succesul  cu  „Stardust”, Willie , apare în filmul lui Robert Redford „The Electric Horseman” în 1979 şi îşi  încearcă  norocul în „Honeysuckle Rose” anul următor. Acesta din urmă a dat naştere hit-ului „On Road Again”  sub semnatura  lui Nelson.
Willie a continuat   in  anii 80, când a avut un   succes cross-over, mai exact in  1982 cu un cover al  lui  Elvis Presley- „Always on My Mind”.Single-ul a fost „number one”   timp de doua săptămâni , apoi ocupând locul 5  . In următorii doi ani, el a lansat un album in   duet cu Merle Haggard ( Poncho & Lefty  1983)  Jennings ( WWII   1982  Take  to the Limit  1983).  timp ce „To All the Girls I’ve Loved Before,”, un duet cu star-ul  Julio Iglesias, a devenit un alt cross-over cu un succes major  1984, ajungând pe locul cinci în topurile pop şi numărul unu pe graficul country singles
Uimitor de prolific, ca un mare artist  ,Nelson a lansat „The Great Divide” în 2002. Mai târziu, în 2003, Nelson a lansat „Run That by Me One More Time”,care l-a reunit cu Ray Price şi a început o colaborare  cu Lost Highway Records. „It Always Will Be” şi „Outlaws and Angels” a apărut pe Lost Highway în 2004, api a urmat  tentativa  lui Nelson de a trece la o fuziune country-reggae, „Countryman”,  pe Lost Highway, în anul 2005.
Double-disc-ul „Last of the Breed”, un proiect ambiţios în  care Nelson era asociat cu Merle Haggard şi  Price  Ray, a fost lansat de către cei de la  Lost Highway în 2007.
În 2008, Nelson,s-a  asociat cu trompetistul Wynton Marsalis pentru albumul live „Two Men with the Blues” şi  cu producătorul Raphael Mickey pentru repararea unor  remix-uri serioase de epocă .Nelson  a  lansat  între 1966 şi 1970  „Naked Willie”.
„Lost Highway”, un album de duete cu cântăreţi country-pop , de la Shania Twain la Elvis Costello, a apărut în 2009. De asemenea, apare în 2009  „American Classic „de la Blue Note Records. Country Music a  fost urmat apoi, de „Rounder Records” în 2010.

Am adunat aici cateva imagini video relevante: Clip1 Clip2 Clip3

Autor: Stephen Thomas Erlewine

Redactat de Mihaela Rusu