Deep Purple pionieri al stilului heavy metal | este o trupa britanica, una dintre primele si una dintre cele mai faimoase trupe de Hard-rock, este considerata a fi un pionier al stilului heavy metal.

În ciuda acestei asocieri, trupa nu a fost niciodată o trupă pur heavy metal, deşi multe formaţii heavy metal de mai târziu au declarat că Deep Purple le-a fost o influenţă majoră. Acest grup şi-a schimbat stilurile (de la progressive la începuturi la soundul heavy şi hardrock ce i-a consacrat), dar mai ales componenta de-a lungul anilor, însă a inclus mereu în rândurile sale cântăreţi şi instrumentişti virtuoşi, recunoscuţi în rândul artiştilor.

Deep Purple a avut în componenţa muzicieni ce proveneau din trupele Episode Six, The Flowerpot Men and their Garden, Roundabout. Prima componentă a trupei Deep Purple era: Ritchie Blackmore – chitară, Jon Lord – clape, Rod Evans – voce, Nick Simper – bass, Ian Paice – tobe.

Ei înregistrează un succes destul de mare în SUA cu preluarea piesei „Hush” a lui Joe South, piesa inclusă pe albumul de debut, destul de apreciat, Shades of Deep Purple, în 1968. În acelaşi an, trupa a mai albumul „The Book Of Taliesyn”, un an mai târziu fiind urmat de albumul intitulat „Deep Purple”.

Pe aceste trei albume stilul abordat este predominant progressive. După un turneu prelungit, componenta trupei suferă modicari, Ian Gillan înlocuindu-l pe Evans la voce, şi Roger Glover luându-i locul lui Simper la bass.

Această formulă va înregistra albumul „Concerto for Group and Orchestra”, o lucrare în 3 părţi scrisă de Lord şi cantata împreună cu Orchestra Filarmonica a Londrei, dirijată de Malcom Arnold; această lucrare este cunoscută ca prima colaborare de succes între o trupă rock şi o orchestră.

După acesta, însă, Deep Purple a şocat lumea muzicii prin muzică cu nuanţe predominante de heavy şi hard rock, devenind pionieri în materie de heavy metal; iar stilul heavy abordat rivaliza cu nou-născuta Black Sabbath.

În acea perioadă, Deep Purple a devenit una dintre cele mai populare formaţii hardrock din lume, lansând albume de mare succes ca „Deep Purple În Rock” (1970), „Fireball” (1971), „Machine Head” în 1972 (pe care se regăseşte şi una dintre cele mai celebre piese Deep Purple, intitulată „Smoke on the Water), şi albumul live „Made În Japan” (1972).

În aceeaşi formulă, Deep Purple şi-a continuat activitatea lansând albumul „Who Do We Think We Are?” (1973), punct în care şi Gillan şi Glover părăsesc trupă, fiind înlocuiţi de solistul David Coverdale şi de Glenn Hughes – bass şi voce.

Nouă Deep Purple înregistrează în 1974 albumul „Burn”, cotat ca fiind un succes. Hughes şi Coverdale au constituit elementul de noutate în cadrul trupei, imprimând sunetului trupei, până atunci heavy, o notă de R&B/Soul, noul sunet rezultat a fost şi mai sesizabil în albumul din decembrie 1974 – Stormbringer. Blackmore este nemulţumit de rezultat, iar după lansarea live-ului „Made în Europe” (conţine înregistrări din turneul Stormbringer), membrul fondator părăseşte Deep Purple în 1975.

După plecarea lui Blackmore, marele gol din Deep Purple este umplut de talentatul chitarist Tommy Bolin, care-şi crease imaginea în trupe că Zephyr, James Gang şi Billy Cobham. Aparent noul membru era exact „recomandarea medicului”. Pentru formaţie, a urmat albumul „Come Taste the Band”, în 75, calitatea căruia se pare că nu a mulţumit fanii înrăiţi ai trupei şi nici nu a atras noi fani.

Aceasta a demonstrat că Bolin nu era pregătit să-l înlocuiască pe Blackmore, şi chiar a avut parte de o atitudine ostilă din partea publicului. Mai grav, el era dependent de heroină, fapt care a înrăutăţit şi mai mult lucrurile, acesta murind de supradoză de heroină în 76, după turneul de promovare al albumului. Moartea acestuia a dus la despărţirea grupului.

În perioada următoare, foştii membri ai Deep Purple şi-au continuat activitate cu succes într-un număr de trupe ce a inclus nume ca Rainbow, Whitesnake şi Gillan.

Abia în aprilie 1984, la aproape 8 ani de la încetarea activităţii, Deep Purple revine în forţă. În cadrul emisiunii The Friday’s Rock de la postul de radio al BBC este anunţată renaşterea trupei în componenţa clasică de la începutul anilor ’70. Blackmore, Gillan, Glover, Lord şi Paice susţineau deja concerte şi înregistrau un nou album.

„Perfect Strangers” este lansat în octombrie 1984, sub marca Polydor, în Europa, şi Mercury, în America de Nord. Turneul care a urmat a debutat în Noua Zeelandă şi s-a desfăşurat pe continentele lumii, sfârşind în Europa în vara anului 1985. Succesul a fost uriaş.

În Marea Britanie, ei au cântat doar în cadrul unui festival, susţinuţi de trupă The Scorpions, şi, deşi vremea a fost foarte rea, concertul s-a ţinut în prezenţa a peste 80.000 de spectatori.

A urmat albumul şi concertul pentru „The House of Blue Light”, în 1987, iar un an mai târziu live-ul „Nobody’s Perfect” în 1988, format din înregistrările concertelor recente din SUA. O nouă versiune a piesei „Hush” este lansată în Marea Britanie, pentru a marca cei 20 de ani de existenţa ai trupei.

În 1989, Ian Gillan părăseşte din nou formaţia, în urma divergentelor cu Blackmore, şi este înlocuit de fostul solist al trupei Rainbow – Joe Lynn Turner. Aceasta componentă a înregistrat doar un album – „Slaves and Masters” (1990), urmat de turneul de promovare.

După turneu, Turner este silit să părăsească formaţia, după ce Jon Lord şi Ian Paice au realizat că aveau nevoie de Gillan în componentă. Blackmore s-a mai îmbunat, iar componenta clasică a înregistrat albumul The Battle Rages On în 1993. În timpul turneului de promovare în 1994, tensiunea dintre Gillan şi Blackmore creşte din nou, rezultând plecarea lui Blackmore, aceasta fiind definitivă până în azi.

Este adus Joe Satriani pentru a finaliza turneul; este rugat să se alăture ca membru oficial al trupei, dar Satriani refuza. În urma audiţiilor organizate, este ales Steve Morse de la trupa Dixie Dregs.

Astfel revitalizata, formaţia Deep Purple se bucura de succes în anii 90, lansând albumele Purpendicular în 1996 şi Abandon în 1998. Iar restul perioadei este petrecut în cea mai mare parte în turnee. Trupa şi-a continuat activitatea în această formulă până în 2002, când membrul fondator Jon Lord (care împreună cu Ian Paice, a fost singurul membru care s-a aflat în toate componentele trupei), şi-a anunţat plecarea din trupa pentru a realiza proiecte solo (în special lucrări de orchestră).

Veteranul keybordist Don Airey (ex-Rainbow, ex-Whitesnake), care a ajutat trupă în 2001, când Lord era accidentat, s-a alăturat celor din Deep Purple ca membru oficial. În 2003, Deep Purple au lansat primul album de studio după 5 ani, mult lăudatul „Bananas”, fiind urmat imediat de un turneu de promovare.

Fostul membru fondator, Ritchie Blackmore nu s-a lăsat mai prejos, ocupându-şi timpul cu lansarea unui album sub numele Rainbow, intitulat Strangers în Uş All (1998), iar mai târziu formând împreună cu logodnica sa Candice Night formaţia Blackmore”s Night.

În ciuda schimbărilor frecvente de componenta, trupa Deep Purple rămâne un nume prezent pe scenă muzicală şi în secolului 21

Membrii trupei

Componenta actuala:
Ian Gillan – voce (69-73, 84-89, 92-prezent)
Steve Morse – chitara (94-prezent)
Roger Glover – bass (69-73, 84-prezent)
Don Airey – clape (2002-prezent)
Ian Paice – tobe (68-prezent)

Componenta initiala:
Rod Evans – voce (68-69)
Nick Simper – bass (68-69)
Ritchie Blackmore – chitara (68-75, 84-94)
Ian Paice – tobe (68-prezent)
Jon Lord – clape (68-02)

Alti membri:
David Coverdale – voce (74-76), Tommy Bolin – chitara(75-76),
Glenn Hughes – bass + voce (74-76), Joe Lynn Turner – voce (90-91).

Stiluri muzicale abordate:
Progressive Rock, Hard Rock, Heavy Metal, Blues Rock

Discografie DEEP PURPLE

Albume de studio
Shades of Deep Purple, September 1968
The Book of Taliesyn, December 1968
Deep Purple, November 1969 #162 US
In Rock, September 1970
Fireball, July 1971
Machine Head, May 1972
Who Do We Think We Are, January 1973
Burn, February 1974

Stormbringer, December 1974
Come Taste the Band, October 1975
Perfect Strangers, November 1984
The House of Blue Light, January 1987
Slaves & Masters, October 1990
The Battle Rages On, July 1993
Purpendicular, February 1996
Abandon, May 1998
Bananas, August 2003
Rapture of the Deep, October 2005

Compilatii

Purple Passages, September 1972;
24 Carat Purple, July 1975;
Powerhouse, 1977
When We Rock, We Rock, and When We Roll, We Roll, 1978
The Mark II Purple Singles, April 1979;
Deepest Purple: The Very Best of Deep Purple, July 1980;
The Anthology, June 1985;
Knocking at Your Back Door: The Best of Deep Purple in the 80″s, 1992

The Deep Purple Singles A”s and B”s, January 1993 (1968-1976)
30: Very Best of Deep Purple, October 1998;
Smoke on the Water, 1998
Shades 1968-1998, 1999
The Very Best of Deep Purple, 2000
The 1975 California Rehearsals, volume 1 & 2, 2000
Listen, Learn, Read On, October 29, 2002 (6 disc box set)
Winning Combinations: Deep Purple and Rainbow, 2003
Deep Purple: The Platinum Collection, 2005

Articol preluat de Radio Decibel Tecuci de pe : Rockul.info