Grupului Genesis fenomen al muzicii progresive | Unul dintre cele mai de succes fenomene rock ale anilor ’70, ’80 şi ’90, longevitatea grupului Genesis a fost depăşită doar de grupuri precum the Rolling Stones sau the Kinks.

Pe tot acest parcurs trupa reprezentând un podium de lansare a unor superstaruri precum Peter Gabriel sau Phil Collins. Bazele grupului au fost puse începând cu Garden Wall, o trupă fondată în 1965 la liceul Charterhouse School din Godalming de către tinerii de numai 15 ani, Peter Gabriel şi Tony Banks.

În acelaşi liceu colegii lor Michael Rutherford şi Anthony Phillips făceau parte dintr-o altă trupă numită Anon. Cele două grupuri au fuzionat după terminarea studiilor, Gabriel, Banks, Rutherford şi Phillips, alături de bateristul Chris Steward constituindu-se în grupul numit the New Anon şi înregistrând un demo compus din 6 cântece, scrise în întregime de către Rutherford şi Phillips.

Producătorul Jonathan King le-a descoperit muzica şi a făcut tot posibilul ca trupă să continue să lucreze în studio pentru a-şi îmbunătăţi sunetul. Tot King este de asemenea responsabil de schimbarea numelui în Genesis. Prima sesiune de înregistrări pentru Genesis este datată decembrie 1967. Melodia cu care au debutat este „The Silent Sun”, lansată în februarie 1968, însă fără să atragă atenţia unui segment major de public.

Grupului Genesis fenomen al muzicii progresive | Un al doilea cântec este „A Winter”s Tale”, înregistrat imediat după plecarea lui Chris Steward. Înlocuitorul sau, John Silver, apare chiar la timp pentru a participa în vara la primele înregistrări de studio pentru primul LP Genesis. Ulterior King vă suprapune pieselor trupei un acompaniament orchestral, pentru a forma un sunet asemănător lui Moody Blues, albumul rezultat fiind intitulat „From Genesis to Revelation” şi scos pe piaţa în martie 1969.

Puternic ancoraţi în activitatea muzicală, băieţii de la Genesis au hotărât să îşi încerce norocul că trupa profesionistă; această hotărâre a coincis însă cu plecarea lui Silver, înlocuit de John Mayhew. Primul concert plătit a avut loc în septembrie 1969, următoarele luni trupa concentrându-se pe lansarea unui material nou.

În scurtă vreme Genesis urma să devină una dintre primele trupe care semnează cu Charisma. În primăvara aceluiaşi an au înregistrat cel de-al doilea album intitulat Trespass. Genesis a trecut prin schimbări radicale în rândul membrilor, în iulie 1970 Phillips a renunţat să mai cânte ca urmare a crescândei sale fobii de scenă, fiind apoi urmat de către Mayhew.

Grupului Genesis fenomen al muzicii progresive | La acel moment a intrat în scena Phil Collins, copil vedeta devenit baterist, fost membru al trupelor Hickory şi Flaming Youth. Formula Genesis a fost completată prin aducerea chitaristului Steve Hackett, fost membru al trupei Quiet World. Atât prezenţa acestuia cât şi cea a lui Collins au îmbunătăţit sunetul trupei, lucru resimţit prin lansarea următorului lor album Nursery Crime.

Teatralismul lui Gabriel conferea originalitate prestaţiei scenice din acea perioadă a grupului, mai cu seamă când Gabriel începuse să facă din ce în ce mai mult uz de folosirea măştilor şi a machiajelor, obişnuind să povestească istorii pentru a obişnui publicul cu stilul lor oarecum ciudat.

Lansat în toamna lui 1972, „Foxtrot” reprezintă prima mare scânteie în istoria succesului trupei Genesis, şi aceasta fără să fie evaluată doar în termeni strict comerciali. Compoziţia, mai ales în cazul „Supper”s Ready” se păstrase la fel de complicată ca în mai toate cazurile de rock progresiv, iar versurile atingeau complexitatea, fiind serioase şi inteligente şi concurând cu textelor slabe ale altor artişti.

Grupului Genesis fenomen al muzicii progresive | Prestaţiile live ale lui Genesis deveniseră legenda şi ca urmare a imensei cereri, în august 1973, Charisma a lansat pe piaţa „Genesis Live”, album compus din melodii interpretate la spectacolele susţinute atât în Leicester cât şi în Manchester şi înregistrate în principal pentru o emisiune radiofonică din America. În 1973 apare „Selling England by the Pound”, cel mai complicat album al lui Genesis de până acum.

Lansarea ambiţiosului dublu LP „Genesis The Lamb Lies Down on Broadway” de la sfârşitul lui 1974 marchează culmea istoriei timpurii a grupului. În luna mai 1975 Gabriel anunţa că este pe cale să părăsească Genesis ca urmare a motivelor sale personale.

Trupa încearcă să audieze câţiva posibili înlocuitori, deşi devine clar că membrii rămaşi îl prefera în unanimitate pe Collins. Sub formula unui cuartet, Genesis revine în studiourile de înregistrare în luna octombrie 1975 pentru a începe lucrul la noul lor album. „Trick of the Tail” ocupa locul trei în Anglia şi poziţia 31 în America, cea mai înaltă poziţie de până atunci pentru unul dintre albumele Genesis, succes care avea să-i uimească atât pe critici cât şi pe fani care nu erau în stare să conceapă Genesis fără Peter Gabriel.

Părea că grupul este pe cale să atingă un succes extraordinar prin albumul din 1977 „Wind and Wuthering”. Înainte de lansarea unui nou album live „Seconds Ouţ” Hackett anunţa plecarea sa, urmând ca în turneul american şi european să fie înlocuit de către Daryl Steurmer.

În 1978 Genesis lansează albumul „And Then There Were Three”, album care se dezice de rockul progresiv în favoarea unui sound pop mult mai lin, accesibil şi mai puţin ambiţios. După ce membrii se implica în multiple proiecte solo trupa se reuneşte pentru albumul din 1980 „Duke”.

Transformările continue în sunetul trupei ajuta Genesis să devină un fenomen de amploare. Lansat la sfârşitul lui 1981, „Abacab” urma să fie următorul succes iar „Genesis” din 1983 devine cel de-al doilea album vândut în Statele Unite în peste un milion de exemplare. Doi ani mai târziu Genesis se autodepăşeşte cu cel mai de succes album al său până la acel moment – „Invisible Touch” – câştigător al unui disc de platină.

Lansarea acestuia a coincis cu cel mai mare turneu din istoria grupului, o serie de concerte în aer liber care au inclus grupul în rândul altor cântăreţi faimoşi: The Rolling Stones şi The Grateful Dead. Albumul din 1991 „We Can`t Dance” a debutat în Anglia pe prima poziţie şi a ajuns pe poziţia a patra în America, acesta urmând să fie ultimul album al lui Collins alături de Genesis, locul său fiind luat de Ray Wilson, solistul de la Stiltskin.

În 1997 Genesis lansează „Calling All Stations”, un album în stil art rock. Din păcate nici criticii şi nici fanii nu au fost prea entuziasmaţi de acest album al cărui turneu promoţional a fost în egală măsură un insucces. În comparaţie însă cu marea deziluzie „Calling All Stations” mult aşteptatul set retrospectiv intitulat „Archives, Vol.1: 67-75” a fost bine primit de public

.

Articol preluat de Radio Decibel Tecuci de pe : BestMusic.ro